zbor pe fulg şi curcubeu

Ghicitori

Soarele e cam zgârcit,

câmpul e întroienit,
fulgi nu contenesc să cearnă.
Ştiţi ce anotimp e? *****

Totu-i fraged şi plăpând,
pârăiaşe vezi curgând,
toţi se mai reţin pe-afară
când se face *********

Soarele-i atât de darnic,
câmpul cere să fii harnic,
cald din zori e până seara
şi căpşune când sunt?****

Ploaie, frig şi pomi pustii,
plugul ară în câmpii,
s-a cules de-acum şi poama.
Când sunt toate astea?******

Te timp călare

Fug printre ninsori zgârcite,
merg pe străzi întroienite,
zbor din deal cu sănioara-
pân- soseşte primăvara.

Vise să culeg din soare
când din streşini curg izvoare,
când caişi-şi ies din minţi,
pruncii nu pot sta cuminţi.

Apoi plec cu păpădia

să împodobesc câmpia,
clinchet să ascult de spice,
pruna-n gură-apoi să-mi pice.

Să ajung din urmă bruma
când pe deal se ară huma,
să descânt pustiul ram
cu un fulg zgârcit prin geam.

Şi astfel tot zbor, merg, fug,
timpul însă nu-l ajung-
îmi urmez aceeaşi cale,
schimbând fulgii pe petale,
apoi frunze - pe ninsori
şi astfel de zeci de ori...

Patru zâne

Patru zâne-mpopoţate
prin oraşe trec şi sate
în culori gătind pământul,
peste el zburând ca gândul,

lăsând dulce amintire
şi comori de primenire,
urmărim cum vin şi pleacă
promiţând c-au să mai treacă.

Una e ca o mireasă:
albă, rece şi frumoasă,
alta-i verde şi ştrengară
din zori zburdă până-n seară.

Este-o zână dulce, caldă
în amiezi fierbinţi se scaldă,
iar a patra-i ca o doamnă,
harnică-i şi-i zicem toamnă.

Îs surori nedespărţite-
patru zâne - afrodite
şi le cheamă: Iarna, Vara,
Toamna şi cu Primăvara.

Lunile în anotimpuri

În an sunt patru anotimpuri
ce le cunoaştem după chipuri,
şi poartă nume: iarna, vara
mai este toamna, primăvara.
Trei luni în orice anotimp-
şi Gheorghe ştie, şi Antip.

Decembrie - intrăm în iarnă,
fulgi albi, măşcaţi încep să cearnă.
Şi-n ianuarie e ger,
în faur tot e alb mister.

De-i martie- e primăvară,
tot mai târziu se face seară,
apoi aprilie şi mai-
adevărat tablui din rai.

În vară sunt trei luni fierbinţi,
întâi e iunie, voi ştiţi?
Apoi e iulie cel copt,
urmează augustul răscopt.

Ştiţi cu ce lună-ncepe toamna?

Septembrie - se coace poama,
apoi octombrie ne vine,
noiembrie nu se reţine.

Acestea-s patru anotimpuri-
le-ai cunoscut tu după chipuri?

Lunile în an

Douăsprezece luni anul are
cu al său chip şi-a sa culoare:
cu ianuarie încep,
la februarie-apoi trec,
îndată martie urmează,
vine aprilie pe-o rază,
apoi e mai cu flori în mână,
din urmă iunie-l îngână,
urmează iulie- cuptorul,
în august deacu-i copt ogorul,
septembrie cu toamna vine,
de el octombrie se ţine,
noiembrie e pe alee,
decembrie- un an încheie.
Deja un an an a şi trecut
dar altul nou a început.

ianuarie

Ianuarie-i gerar-
prima lună-n calendar,
Anul-Nou ne-a dăruit
cu brad verde-mpodobit.

El vacanţa ne-a adus,
fulgi pufoşi şi jos, şi sus,
bulgări de zăpadă-n luptă
şi un Moş cu cuşma ruptă.

Schiuri, săniuş, patine,
seri târzii cu basme pline
la o pară de cămin
şi-un bunic cu glasul lin.

februarie

Februarie e faur,
meşterul cu mâni de aur,
geamul cu argint brodează,
nopţile le luminează

cu mantaua de steluţe
de sub tălpi de săniuţe,
ce ne-ademenesc din cale
să zburăm din deal în vale.

Iarna-acum pârleala-şi scoate,
căci sunt zile numărate-
curând primăvara vine,
ţurţurii au să-i suspine.

martie

Martie e mărţişor,
spală ceru-ncetişor,
pârăiaşe fug la vale,
iarna mistuind din cale,
ce din streşini lăcrămiază-
pleacă gerul şi oftează.

Germănar se mai numeşte,
ghiocelu-n crânguri creşte-
un cadou pentru măicuţe,
surioare, bunicuţe-
a lor vine sărbătoare:
flori şi zâmbete, şi soare!

aprilie

E aprilie - prier-
de la câmp şi până-n cer
primăvara e stăpână-
fragedă precum o zână.

Muguri se transformă-n frunze,
prind să zboare buburuze,
zarzărul deacum e-n floare,
iar pe cer atâta soare!

Nu mai stau copii în casă
pân amurgul nu se lasă,
miei şi iezi pe pagişti zburdă,
prind cu gura iarba crudă.

mai

Mai- noi îl numim florar,
îi mai zicem şi prătar.
Peste tot din zare-n zare
creşte floare lângă floare.

Gâzuliţe, fluturaşi,
în cuibare - pui golaşi,
în dumbrăvi - copii zglobii,
munca fierbe în câmpii.

Din cer - ploi cu curcubeie,
la plimbare pe alee
cu cireşe la urechi
tineri trec perechi, perechi...

iunie

Iunie e cireşar

şi-l numim nu înzădar,

toate poamele se coc,

ceru-aruncă braţ de foc.

Larmă multă şi mult soare,

s-a-nceput vacanţa mare,

fug cu toţii la scăldat -

e atât de minunat.

În grădini răsadul creşte,

ploaia darnică-l stropeşte,

vitele sunt la păşune,

picii- la cules căpşune.

iulie

Iulie e miezul verii,
cald e chiar şi-n umbra serii,
se coc grânele pe-ogor
căci e luna lui cuptor.

Diferite zarzavaturi
ne ademenesc din straturi-
mesele deacum sunt pline
cu bogate vitamine.

Unii au plecat la mare,
alţii se ascund de soare
prin păduri cu umbra deasă
unde vara urme lasă.

august

August e numit gustar
dar mai e şi secerar,
grâul strâng de pe ogoare
să-l păstreze în hambare.

Zarzavaturi se adună
prin borcane să le pună,
ziua-ncepe să descrească,
crizanteme să-nflorească.

Se învârte roata morii,
se gătesc de drum cocorii,
curând toamna o să cheme
pe copii din nou la teme.

septembrie

Septembrie e vinicer,
mai palid soarele-i pe cer
şi nori încep să se adune-
numit mai este şi răpciune.

Lucrările încep la vie,
se-adună roada din câmpie,
pe frunze aurul se-aşterne,
din vreme-n vreme ploaia cerne.

Copiii de cu zori se scoală
şi zilnic se grăbesc la şcoală,
mai lungă noaptea s-a făcut -
roşcata toamnă a-nceput.

octombrie

Octombrie-i numit brumar,
frunzişul s-a făcut mai rar,
umbrele înfloresc pe drum,
amurgu-i cu miros de fum.

Iar dimineţile-mbrumate
cu ceaţă deasă intră-n sate,
ogrăzile devin pustii,
nici struguri n-au rămas în vii.

În şiruri păsări călătoare
se-ndreaptă spre pământ cu soare.
A miez de toamnă-n jur miroase,
a zile sumbre şi ploioase.

noiembrie

Noiembrie e promorar-
final de toamnă-n calendar,
demult nu-s flori,
demult nu-s frunze,
demult nu zboară buburuze.

Stau vrăbiuţele pitite
de ploi, sub streşini zgribulite,
aşteaptă să le dai fărâme -
nu mai găsesc ţânţari şi râme.

Toţi lângă sobă se adună
un vreasc în pară să mai pună,
să nu mai fie trist şi rece-
curând în iarnă toamna trece.

decembrie

Decembrie-i numit ningău-
cad fulgi măşcaţi ca dintr-un hău,
îi zic şi îndrea, şi neios-
i-i caracterul poleios.

Aduce iarna mult dorită,
trosnesc cu poftă lemne-n plită,
e cald în casă, alb afară-
e tocmai timp de sănioară.

Pe vârf de deal i-ademeneşte,
să sară-n suluri îi pofteşte,
le desenează dulci bujori,
aleargă după bravi schiori.

ghicitori

Soarele e cam zgârcit,