Te timp călare

Fug printre ninsori zgârcite,
merg pe străzi întroienite,
zbor din deal cu sănioara-
pân- soseşte primăvara.


Vise să culeg din soare
când din streşini curg izvoare,
când caişi-şi ies din minţi,
pruncii nu pot sta cuminţi.


Apoi plec cu păpădia
să împodobesc câmpia,
clinchet să ascult de spice,
pruna-n gură-apoi să-mi pice.


Să ajung din urmă bruma
când pe deal se ară huma,
să descânt pustiul ram
cu un fulg zgârcit prin geam.


Şi astfel tot zbor, merg, fug,
timpul însă nu-l ajung-
îmi urmez aceeaşi cale,
schimbând fulgii pe petale,
apoi frunze - pe ninsori
şi astfel de zeci de ori...